Arta aranjamentelor florale în stil japonez sau tehnica artistică de aranjare a florilor și a altor părți ale plantelor, în vase, după anumite principii, Ikebana este concretizarea cea mai reprezentativă a cultului pentru frumos prezent de-a lungul istoriei în universul spiritual japonez.

Ikebana înseamnă flori vii, iar arta japoneză a aranjării florilor poate fi descrisă ca fiind mai subtilă, mai sensibilă și mai sofisticată decât metodele de aranjamente florale comandă utilizate de obicei în alte culturi. Acest lucru se întâmplă deoarece Ikebana este o artă în Japonia în același sens în care pictura și sculptura sunt arte în alte părți ale lumii.

Ikebana în istorie

Aranjamentele Ikebana, au parcurs un drum lung de la rădăcinile lor umile, ca ofrande de temple budiste din Japonia cu secole în urmă, devenind astăzi o artă vie populară și inovatoare, unică în Japonia, prețuită atât de experți, cât și de novici.

Povestea aranjamentelor florale, la început foarte simple, a început încă din secolul al VII-lea, când budismul a fost introdus în Japonia din China. Era obiceiul de a plasa flori în fața imaginilor lui Buddha și, de-a lungul secolelor, aceste ofrande florale au căpătat o formă destul de elaborată. În perioada Heian (secolele VIII-XII) era un obicei obișnuit să se trimită o poezie atașată unei ramuri înflorite ca expresie de admirație și sentiment.

Odată cu ascendența clasei samurailor din secolul al XIV-lea, feudalii au câștigat statură și supremație și au dorit să-și arate bogăția și puterea. Primele tokonoma, sau nișe, au fost construite în casele și palatele lor fără îndoială pentru a le afișa costume de armură, dar odată ce unificarea națiunii a fost stabilită și au sosit vremurile pașnice, au început să fie afișate obiecte de artă, inclusiv aranjamente florale.

Japonezii au la începutul primăverii unul dintre cele mai frumoase festivaluri, denumit hanami, cel al admirării pomilor ume (cais japonez) sau sakura (cireșii japonezi) înfloriți, și apoi toamna festivalul crizantemelor. Mai mult, cireșii japonezi sunt cultivați doar pentru florile lor, fructul acestuia fiind foarte mic și necomestibil. Ei au dezvoltat un adevărat cult al florii și au ridicat aranjarea florilor la rang de adevărată artă, care poate fi întâlnită sub denumirea de ikebana, kadō sau seika.

Principii de bază

Ikebana pornește de la concepția că orice aranjamente florale comandă nu trebuie să copieze natura, ci să o corecteze. Sunt folosite tulpini, ramuri desfrunzite, frunze cu un contur deosebit.

• Aranjamentul simplu este preferat unui buchet bogat.
• Asimetria este absolut necesară pentru ca un aranjament Ikebana să fie atractiv. Japonezii consideră mai interesant un copac îndoit, răsucit, scorburos decât unul crescut normal.
• Legătura dintre om și natură este redată prin trei linii, care simbolizează cerul, omul și pământul. Cea mai importantă este reprezentată de ramura cea mai înaltă, care semnifică cerul. A doua ca importanță este ramura mijlocie ce simbolizează omul. Ea trebuie așezată oblic în vas, iar lungimea ei trebuie să acopere trei pătrimi din prima ramură. A treia linie este cea mai scurtă și trebuie așezată în partea din față a aranjamentului. Cele trei linii par să pornească din același loc.
• Simbolurile trecerii timpului au o mare importanță în Ikebana. Nici un aranjament nu este acceptat dacă nu sugerează acest lucru. Aranjamentele diferă în funcție de anotimp, precum și de perioadele vieții omului. Trecutul este simbolizat de plante înflorite și frunze uscate, prezentul – de flori întredeschise și frunze verzi, iar viitorul este simbolizat de boboci de floare. Bogăția aranjamentului variază și ea în funcție de anotimp. Dacă primavara și vara aranjamentul este bogat, iarna el va fi mai sărac și fără strălucire.
• Vasul constituie o parte importantă a aranjamentului și trebuie ales cu atenție – În funcție de dimensiunile plantelor și ramurilor folosite, vasele pot fi înalte și subțiri, scurte, cu gura largă sau îngustă, ori largi și joase, asemenea unui bazin. Ele pot fi din sticlă, ceramică, metal, lemn sau piatră și pot avea diverse culori. Pentru ca tulpinile să nu se răsfire, ele se fixează pe suporturi. La început, acestea au fost confecționate din paie de orez, legate în mănunchiuri. Cel mai cunoscut suport este kenzan-ul. El se aseamană cu o perie și este confecționat din metal. În locul vazelor pompos decorate, la aranjamente florale comandă tip Ikebana se folosesc cel mai bine recipiente foarte simple şi fără nici un element decorativ, pentru a concentra astfel atenţia doar asupra florilor.
• Într-un aranjament Ikebana trebuie să fie prezente cele 5 elemente care alcătuiesc universul: lemn (plante), metal (kenzan, suportul pentru flori), apă, pământ (vase), foc (spiritul plantei, al celui care o aranjează și al privitorului).

Aranjamente și stiluri Ikebana

Pentru aranjamente florale comandă tip Ikebana se pot folosi: trandafiri, iriși, crizanteme, floarea-soarelui, lalele, gladiole, crini, flori de pai, margarete. Se pot folosi frunze de ferigă și ramuri de stejar, alun, salcie, liliac etc. De mare efect sunt ramurelele înflorite de măr, de cireș sau alți pomi fructiferi. Se pot folosi și plante exotice, precum gerbera, diverse specii de orhidee, anthurium, croton, ficus, flori de bromelii și frunze de palmier.

Orice aranjamente florale comandă tip Ikebana au la bază un stil floral minimalist bazat pe simplitate, eleganță și echilibru, iar compozitia florală ikebana trebuie să aibă la bază cele trei elemente (ramuri) principale, toate pornind din același punct, ramura shin (cerul), soe (omul) și cea mai mică ramură, pământul. Potrivit concepției japoneze, omul tinde mereu spre cer, dar destinul său este să rămână pe pământ. Florile din cadrul aceleiași familii de flori nu sunt folosite împreună dacă sunt de culori diferite. În schimb, florile mari și mici, deschise sau semideschise pot ajunge una lângă alta, cele mari în partea superioară, iar cele mici așezate jos. În această construcție sunt foarte importante unghiurile de așezare a florilor.

• Aranjamente florale Rikka – Decorurile florale budiste timpurii au fost destinate să simbolizeze frumusețea idealizată a paradisului și, ca urmare, au fost în general atât ornamentate, cât și somptuoase. Aceleași atribute s-au păstrat și în Rikka – primul stil Ikebana – care a avut ca scop nu atât dezvăluirea frumuseții florilor, cât și utilizarea florilor pentru a întruchipa un concept despre cosmos. Regulile structurale ale lui Rikka – numite poziții – ghidează compoziția de bază a stilului. Cele nouă poziții cheie au fost dezvoltate de călugării budiști, care au încorporat învățăturile budiste în aranjamentele lor florale, Shin: munte spiritual, Uke: primire, Hikae: așteptare, Sho shin: cascadă, Soe: ramură de sprijin, Nagashi: flux, Mikoshi: trece cu vederea, Fa: corp, Mae oki: corpul frontal.
• Aranjamente florale Nageire – Spre deosebire de formalitatea regulilor stricte Ikebana ale lui Rikka, alte modalități mai libere de aranjare a florilor erau cunoscute sub numele de Nageire, adică pur și simplu aruncate. Trăsătura distinctivă a aranjamentului Nageire a fost aceea că florile nu au fost făcute să stea ridicate prin mijloace artificiale, ci au fost lăsate să se odihnească în vază în mod natural.
• Stilul Moribana corespunde aranjamentelor realizate în vase mici, aproape plate, tip castron. Pentru ca plantele întrebuințate să fie așezate în poziția dorită, se folosește, în mod obligatoriu, o perie cu țepi din sârmă, în care se înfig plantele, numită kenzan. Indiferent de forma vasului, kenzan-ul este așezat într-o parte a acestuia, evitându-se simetria. Ca și în stilul Rikka, plantele nu au voie să atingă marginea vasului.
• Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea interacțiunea dintre Rikka și Nageire a dat naștere unui nou tip de aranjament floral numit Seika, care înseamnă literalmente flori proaspete. În stilul Seika, trei dintre pozițiile inițiale au fost păstrate: shin, soe și uke (deși acum cunoscut sub numele de taisaki), creând un triunghi oarecare. Din punct de vedere istoric, aranjamentele Seika erau compuse dintr-un singur material, excepție fiind aranjamentele mai somptuoase create pentru sărbătorile de Anul Nou. Astăzi regula a fost relaxată, iar aranjamentele făcute din unul, două sau trei materiale sunt comune.

Conceptul și stilul aranjamentelor clasice de flori – cum ar fi Rikka și Seika – continuă să fie fundamentale, dar gusturile moderne au condus la utilizarea unei varietăți de materiale neutilizate anterior în Ikebana. Cele mai multe aranjamente florale comandă tip Ikebana intră într-una din categoriile de proiectare de bază. Moribana folosește un container plat, kenzan și, de obicei, mai multe flori. Nageire prezintă trei grupări de plante care formează un triunghi. Shoku are un aranjament vertical sau vertical, adesea într-o vază înaltă. Dacă există aranjamente florale comandă tip Ikebana care nu respectă reguli explicite și lasă creativității frâu liber, pot fi numite freestyle.